Ion Minulescu - Povestea Mea Si A Lor

Ma-ntreb:
Cel care-am fost cândva
Tot eu sunt si-azi?…
Sau sunt altcineva?…
Confratii mei - e drept - nu banuiesc
Ca sunt si morti rebeli care traiesc!
Dovada eu -
Eu, care-am fost ucis
De catre cei care, citind ce-am scris,
M-au ponegrit
Si m-au scuipat,
Apoi cu toti m-au pastisat…
Iar când n-au mai avut ce-mi face,
Mi-au presarat în pat un pumn de ace -
Convinsi c-am sa ma-ntep în ele
Si-am sa mor!…
Dar eu le-am dat cu tifla tuturor…
Si azi - desi înmormântat de ei
De viu -
Continuu sa traiesc, ba chiar sa scriu…
În timp ce criminalii mei confrati
Traiesc din semne de-ntrebare
Si putrezesc ne’nmormântati…

''Nu sunt ce par a fi -
Nu sunt
Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!...
Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu...
M-am resemnat, ca orice bun creştin,
Şi n-am rămas decât... Cel care sunt!..."

MANDALA

		Jung şi Mandala Mandala este o reprezentare grafică a centrului (Sinele la Jung). Ea poate apărea în vise şi viziuni sau poate fi creată spontan ca operă de artă. Ea este prezentă în reprezentările culturale şi religioase. Exemple de mandala există în toate culturile vechi. O găsim în creştinism sub forma frescelor cu imagini animaliere reprezentînd pe apostoli (şi zodiacul). Zodiacul astrologic şi versiunile lui sînt exemple de mandala. De asemenea, în practicile spirituale indiene sau panindiene găsim exemple fascinante de mandala, cu simboluri ale panteonului local. Mandala jungiană, representare grafică a centrului. Click pe imagine pentru o versiune mărită. În practicile yoga mandala poate fi un suport pentru meditaţie sau o imagine care trebuie internalizată prin absorbţie mentală. Această imagine organizează energiile şi forţele interioare ale adeptului şi le pune în relaţie cu eul său. În general, o mandala este o figură geometrică - pătrat sau cerc, abstractă şi statică, sau o imagine vie formată din obiecte şi/sau fiinţe. În visele noastre mandala indică fenomenul de centrare a psihicului individual în care eul îşi reconsideră poziţia (dominantă) prin asimilarea conţinuturilor inconştientului colectiv (simboluri sau imagini arhetipale ). În visele moderne o mandala poate fi un dispozitiv electronic sofisticat - un ceas electronic, de exemplu - o maşinărie circulară. OZN-urile văzute pe cer sînt şi ele de cele mai multe ori simboluri de mandala.(1) Alte imagini de mandala pot fi fîntînile circulare, parcurile şi aleile lor radiale, pieţe pătrate (squaruri), obeliscuri, clădiri în formă circulară sau pătrată, lacuri, fluvii (reţele de apă radiale). În terapia jungiană, care include eliberarea şi tr ăirea imediată a conţinuturilor inconştientului colectiv, se foloseşte adeseori desenul spontan al mandalelor. Există o mulţime de ilustraţii care atestă această tehnică practicată de însuşi Jung. Jung despre mandala: Mandalele mele erau criptograme privitoare la starea sinelui care mi se prezenta mereu alta, zilnic. În ele am văzut sinele - adică, întreaga mea fiinţă - activînd. Mai precis, la început abia întrezăream semnificaţia lor; dar mi se păreau în cel mai înalt grad importante şi le-am păstrat ca pe nişte perle preţioase. Aveam sentimentul clar că ele erau ceva central iar, cu timpul, am căpătat prin ele o concepţie vie despre sine. M-am gîndit că sinele este ca o monadă care sînt eu - lumea mea. Mandala reprezintă această monadă, şi corespunde naturii microscopice a psihicului. (Memories, Dreams, Reflections, Vintage Books, 1989, p. 196).