"În viaţă, joacă teatru numai cei care nu au nici un rol."Ralph Waldo Emerson.
duminică, 11 aprilie 2010
vineri, 2 aprilie 2010
Nepasare…in loc de PASTE FERICIT
Ne aflam in Saptamana Patimilor Domnului Nostru Isus Hristos, prilej de mare piosenie si adanca consternare in fata celui mai mare maestru al tuturor timpurilor. Vinerea Mare, in care eu incerc sa scriu, e o zi plina de semnificatii religioase pentru oricare crestin-ortodox sau catolic de pe Terra. Am fost astazi intr-un loc frumos si primitor, biserica din satul unde eu imi desfasor activitatea. Aici este Raiul pe Pamant: un loc linistit, stramt ca si spatiu, dar larg ca si semnificatie, imprejmuit de un cimitir unde-si odihnesc somnul zecile de sateni care au trecut pe acele meleaguri. Ma infatisez si eu intr-un asa loc sfant pentru a trece pe sub masa pe care este Sfantul Epitaf( intruchiparea Hristosului mort), dar inainte sa o fac imi trec prin minte toate episoadele unui circ ordinar, pe care am fost silita sa-l vad, din prea buna dorinta a politicienilor “dragi” care ne conduc tara.
Au declarat-o si cu alte ocazii: tin la poporul acesta, mai ales la viitorul tarii. Pai, oare cine este viitorul tarii? Nu cumva multimea de elevi care asteapta cu nerabdare ca dragii lor profesori sa se intoarca la ore, multumiti si ei ca si-au luat salariul intreg pe o luna de munca? Ba da, chiar ei sunt viitorul tarii si noi stim asta foarte bine. In campania electorala se face uz de numele copiilor, se face uz de sperante desarte, se invoca un vot in plus. Ne-am obisnuit deja, dar ne-am si saturat in acelasi timp sa ne folositi elevii doar pentru a castiga un scaun cald in parlament sau la Guvern. Daca tineti asa de mult la copiii acestia de ce nu incercati d-voastra, stimati guvernanti sa respectati legea. De ce ati dat o Ordonanta de urgenta( 1/2010) pe care nu o respectati? De ce un drept castigat in instanta cu mentiunea “definitiv si irevocabil”, nu poate fi pus in aplicare intr-un stat de drept? Adica, pe intelesul tuturor ce citesc articolul: te duci la tribunal sa divortezi, reusesti sa divortezi, obtii certificatul de divort, dar el nu valabil :tu ai divortat, dar nu esti un om divortat. Cum suna? Aberant, nu?
Vrem reforma in invatamant? Cu cine? Cine initiaza reforma? Plangaciosii de voturi?
M a tem ca reforma asta va fi iar o gaselnita a unui guvern incapabil pe perioade de criza, iar pe de alta parte stim bine ca noi, cei de jos, profesorii de la catedra, stim cel mai bine cum se face reforma.
Am fost in mijlocul multimii animate de un foc mistuitor de dreptate: am strigat, am invocat, am implorat, am plans si am ras deopotriva. Nici un politician n-a binevoit sa ne explice si noua de ce nu ne primim salariul integral . Ar fi fost un raspuns greu. Cum sa-i spui unui profesor cu 4 copii ca ii tai 33% din venit? Ce motive ai fi putut aduce? I-ai fi dat painea de la gura ta? L-ai fi invitat la o masa de Pasti sa-i dai ce mai pica de la tine? Ce ai fi facut, draga POLITICIANULE? Ai fi putut, dar mai ai un dram de bun simt, pitit bine de tot, intr-un coltisor de care numai tu stii. Nu ti-am cerut altceva la mitingul nostru, am vrut sa respecti legea si sa-mi primesc si eu salariul, ca si tine. Nu am cerut pomana, asa ne-au invatat si pe noi, profesorii nostri: sa nu cersim, sa nu traim din mila. De ce nu ne dati banii nostri munciti? Ce rau v-am facut? Intrebarile noastre au ramas fara raspuns. Am vazut printre manifestanti corifeii invatamantului din Buzau, oameni de o deosebita verticalitate. Am plans cand oameni ca unii dintre profesorii mei luau cuvantul, iar o multime de mii de oameni ii ascultau fara rasuflare, parca. Mai era asa liniste la ore, cand profesorii nostri dragi sustineau cate o lectie din al carei continut banuiam ca o sa avem subiecte la sesiune. Acestia sunt oamenii alaturi de care am marsat doua saptamani. Nu vi s-a facut pielea “ ca de gaina” cand ati auzit imnul Romaniei cantandu-se cu diverse ocazii? Noua ni s-a facut de mai multe ori in aceste doua saptamani. L-am cantat ca o forma de induplecare, l-am cantat de frig, l-am cantat de drag... Dar degeaba! Forma lor de protest in fata formei noastre de protest a fost nepasarea. Noi parca nu eram asa la alegeri, sau nu-mi mai aduc eu bine aminte?
M-am luat cu vorba si-mi vine randul sa sarut Sfanta Evanghelie,Sfanta Cruce si picioarele Domnului Nostru Isus Hristos.Dar raman cu intrebarea: NEPASARE in loc de Paste Fericit?
Autor:
Gina , un manifestant
PS: Dedic acest material tuturor colegilor mei de scoala care au fost pe baricada si nu si-au primit salariul integral ( si asa micsorat) pe luna martie!
Ne aflam in Saptamana Patimilor Domnului Nostru Isus Hristos, prilej de mare piosenie si adanca consternare in fata celui mai mare maestru al tuturor timpurilor. Vinerea Mare, in care eu incerc sa scriu, e o zi plina de semnificatii religioase pentru oricare crestin-ortodox sau catolic de pe Terra. Am fost astazi intr-un loc frumos si primitor, biserica din satul unde eu imi desfasor activitatea. Aici este Raiul pe Pamant: un loc linistit, stramt ca si spatiu, dar larg ca si semnificatie, imprejmuit de un cimitir unde-si odihnesc somnul zecile de sateni care au trecut pe acele meleaguri. Ma infatisez si eu intr-un asa loc sfant pentru a trece pe sub masa pe care este Sfantul Epitaf( intruchiparea Hristosului mort), dar inainte sa o fac imi trec prin minte toate episoadele unui circ ordinar, pe care am fost silita sa-l vad, din prea buna dorinta a politicienilor “dragi” care ne conduc tara.
Au declarat-o si cu alte ocazii: tin la poporul acesta, mai ales la viitorul tarii. Pai, oare cine este viitorul tarii? Nu cumva multimea de elevi care asteapta cu nerabdare ca dragii lor profesori sa se intoarca la ore, multumiti si ei ca si-au luat salariul intreg pe o luna de munca? Ba da, chiar ei sunt viitorul tarii si noi stim asta foarte bine. In campania electorala se face uz de numele copiilor, se face uz de sperante desarte, se invoca un vot in plus. Ne-am obisnuit deja, dar ne-am si saturat in acelasi timp sa ne folositi elevii doar pentru a castiga un scaun cald in parlament sau la Guvern. Daca tineti asa de mult la copiii acestia de ce nu incercati d-voastra, stimati guvernanti sa respectati legea. De ce ati dat o Ordonanta de urgenta( 1/2010) pe care nu o respectati? De ce un drept castigat in instanta cu mentiunea “definitiv si irevocabil”, nu poate fi pus in aplicare intr-un stat de drept? Adica, pe intelesul tuturor ce citesc articolul: te duci la tribunal sa divortezi, reusesti sa divortezi, obtii certificatul de divort, dar el nu valabil :tu ai divortat, dar nu esti un om divortat. Cum suna? Aberant, nu?
Vrem reforma in invatamant? Cu cine? Cine initiaza reforma? Plangaciosii de voturi?
M a tem ca reforma asta va fi iar o gaselnita a unui guvern incapabil pe perioade de criza, iar pe de alta parte stim bine ca noi, cei de jos, profesorii de la catedra, stim cel mai bine cum se face reforma.
Am fost in mijlocul multimii animate de un foc mistuitor de dreptate: am strigat, am invocat, am implorat, am plans si am ras deopotriva. Nici un politician n-a binevoit sa ne explice si noua de ce nu ne primim salariul integral . Ar fi fost un raspuns greu. Cum sa-i spui unui profesor cu 4 copii ca ii tai 33% din venit? Ce motive ai fi putut aduce? I-ai fi dat painea de la gura ta? L-ai fi invitat la o masa de Pasti sa-i dai ce mai pica de la tine? Ce ai fi facut, draga POLITICIANULE? Ai fi putut, dar mai ai un dram de bun simt, pitit bine de tot, intr-un coltisor de care numai tu stii. Nu ti-am cerut altceva la mitingul nostru, am vrut sa respecti legea si sa-mi primesc si eu salariul, ca si tine. Nu am cerut pomana, asa ne-au invatat si pe noi, profesorii nostri: sa nu cersim, sa nu traim din mila. De ce nu ne dati banii nostri munciti? Ce rau v-am facut? Intrebarile noastre au ramas fara raspuns. Am vazut printre manifestanti corifeii invatamantului din Buzau, oameni de o deosebita verticalitate. Am plans cand oameni ca unii dintre profesorii mei luau cuvantul, iar o multime de mii de oameni ii ascultau fara rasuflare, parca. Mai era asa liniste la ore, cand profesorii nostri dragi sustineau cate o lectie din al carei continut banuiam ca o sa avem subiecte la sesiune. Acestia sunt oamenii alaturi de care am marsat doua saptamani. Nu vi s-a facut pielea “ ca de gaina” cand ati auzit imnul Romaniei cantandu-se cu diverse ocazii? Noua ni s-a facut de mai multe ori in aceste doua saptamani. L-am cantat ca o forma de induplecare, l-am cantat de frig, l-am cantat de drag... Dar degeaba! Forma lor de protest in fata formei noastre de protest a fost nepasarea. Noi parca nu eram asa la alegeri, sau nu-mi mai aduc eu bine aminte?
M-am luat cu vorba si-mi vine randul sa sarut Sfanta Evanghelie,Sfanta Cruce si picioarele Domnului Nostru Isus Hristos.Dar raman cu intrebarea: NEPASARE in loc de Paste Fericit?
Autor:
Gina , un manifestant
PS: Dedic acest material tuturor colegilor mei de scoala care au fost pe baricada si nu si-au primit salariul integral ( si asa micsorat) pe luna martie!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)