Ceea ce vreau sa amintesc aici are legatura cu titlul unui roman celebru "VIATA CA O PRADA". M-am gandit ceva timp pana sa dau titlul articolului meu. Sa se numeasca " Viata ca o prada"? Parea ca vreau sa plagiez. Asa ca ... DRAMA UNUI LOOSER suna mai bine.
Am crezut intotdeauna ca, cel care supravietuieste unei catastrofe, se numeste EROU sau INVINGATOR sau... Sau orice are legatura cu triumful. In ultima luna a vietii mele mi s-a dovedit ca cel care scapa viu dintr-o catastrofa, sau cel care trece si, aparent, face fata unor incercari teribile ale vietii, este de fapt un LOOSER. Optimistii ma pot blama. Dar ce ne facem cu pesimistii, cu cei ca mine? Am fost educata in spiritul si fapta legii crestin-ortodoxe, am invatat foarte multe lucruri legate de ceea ce inseamna un invingator. Merg chiar si la cursuri de gnoza. Pare interesant , nu? Acolo mi-am reamintit ceea ce ma invatase mama mea: UN INVINGATOR SUPRAVIETUIESTE TUTUROR VICISITUDILOR VIETII! Am incercat sa iau de buna treaba asta, atata timp cat consideri ca mama, tata, o sora si un catel minunat imi umplu pe deplin viata. Nu am o stare materiala buna, ba din contra! Cu toate astea aveam aproape tot ce imi doream. Eram un om fericit. Uneori chiar ma rugam lui Dumnezeu si incercam sa-i multumesc pentru viata asta plina pe care o aveam si sa-mi prelungeasca aceasta bucurie. Nu mi se parea deloc VIATA CA O PRADA. Hmmm! o sintagma veche!
Vine o zi cand lumea mea fantastica se distruge complet, cu tot ce avea ea mai solid: principii, teorii, axiome etc etc Tot universul meu se distruge definitiv! Totul pare un abis greu de banuit. Cineva din lumea mea pleaca in lumea spiritelor pure! Pare sa fie o lege a naturii! Pentru mine nu a fost asa! Sistemul meu de valori se cerea reconstruit. Tot ceea ca ma invatase mama mea si profesorii mei devenea egal cu zero. Parca m-as fi nascut subit intr-o lume de piatra si gheata in care nu stiam sa ma ghidez. Nu aveam indicatoare. Nu aveam nimic. Nici macar acea mana divina care te ajuta la greu nu mai exista. Totul devenise nimic! Cunoscutii m-au suspectat de depresie. Nu e nimic patologic. Simt asta. Eu ma suspectam de ateism. Devenisem cel ce pierduse lupta cu bucuriile vietii, dar supravietuia. Oare aceste este triumful? Doar sa supravietuiesti oriunde si oricum. La asta sa se rezume "bucuria de a trai"? Auzisem sintagma si credeam ca se refera la o viata perfecta. Acum "cred" ca bucuria de a trai e si triumful unui om care scapa cu picioarele amputate dintr-un accident stupid. Mi se pare ca nu e absolut nici un triumf sa fii asa, schiop, si sa spui ca stii ce inseamna BUCURIA DE A TRAI. Asa este sufletul meu acum: SCHIOP SI AMPUTAT. Unde e triumful? Poate sa-mi spuna cineva? Am teribila senzatie ca in bucuria de a trai se afla tristetea de a fi. Pare un nonsens, dar nu este!
Acum cred mai mult ca niciodata ca cel care castiga un razboi nu este neaparat un invingator. De multe ori aici se creaza "Drama unui looser". Lucruri reale devenite simple amintiri intr-un album de fotografii, fapte de noblete deosebita devenite, parca, spicuiri dintr-o poveste fara autor... Un vis urat... sau VIATA CA O PRADA?
ARTICOL DEDICAT UNUI CATEL BUN
( DOAR PT IUBITORII DE ANIMALE)
